Ghidul calatorului roman in strainatate

Textul ghidului urmator este preluat de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe de la urmatoarea adresa.

I. Regimul de vize pentru cetăţenii români

1. Cetăţenii români, titulari de paşapoarte simple, pot calatori fără viză, pentru perioade de scurt sejur, în următoarele ţări: Albania, Andorra, Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Costa Rica, Coreea de Sud, Columbia,Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Hong Kong, Islanda, Italia, Lituania, Letonia, Liechtenstein, Luxemburg, Macao, Malta, Malaezia, Maroc, Republica Moldova, Monaco, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, San Marino, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Tunisia, Ungaria şi Venezuela.

Cetăţenii români, titulari de paşapoarte de serviciu, pot călători fără viză în următoarele ţări: Africa de Sud, Argentina, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bolivia, Bosnia-Herţegovina, Brazilia, Bulgaria, Republica Cehă, Republica Centrafricană, Chile, China, Cipru, Columbia, Congo, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Costa Rica, Croaţia, Cuba, Danemarca, Ecuador, El Salvador, Elveţia, Filipine, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Ghana, Grecia, Guineea, Honduras, Hong Kong, Islanda, Italia, Japonia, Kazahstan, Kirghistan, Letonia, Lituania, Luxemburg, Macao, Macedonia, Malaezia, Malta, Maroc, Mauritania, Mexic, Republica Moldova, Monaco, Mongolia, Nicaragua, Norvegia, Olanda, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Portugalia, Federaţia Rusă, San Marino, Sao Tome & Principe, Senegal, Serbia şi Muntenegru, Sfântul Scaun, Sierra Leone, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Tadjikistan, Tanzania, Thailanda, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela, Vietnam, Zambia.

Cetăţenii români, titulari de paşapoarte diplomatice, pot călători fără viză în următoarele ţări: Africa de Sud, Albania, Algeria, Argentina, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bolivia, Bosnia-Herţegovina, Brazilia, Bulgaria, Republica Ceha, Republica Centrafricană, Chile, China, Cipru, Columbia, Congo, Costa Rica, Croaţia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Cuba, Danemarca, Ecuador, Elveţia, El Salvador, Estonia, Franţa, Filipine, Finlanda, Georgia, Germania, Ghana, Grecia, Guineea, Honduras, Hong Kong, Iordania, Iran, Islanda, Israel, Italia, Japonia, Kazahstan, Kirghistan, Letonia, Lituania, Luxemburg, Macao, Macedonia, Malaezia, Malta, Maroc, Mauritania, Mexic, Mongolia, Republica Moldova, Monaco, Nicaragua, Norvegia, Olanda, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Portugalia, Federaţia Rusă, San Marino, Sao Tome & Principe, Senegal, Serbia şi Muntenegru, Sfântul Scaun, Sierra Leone, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Tadjikistan, Tanzania, Thailanda, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela, Vietnam, Zambia.

2. Începând cu data de 1 ianuarie 2002, cetăţenii români, posesori de paşapoarte valabile, pot călători fără vize pentru o perioadă de 90 de zile într-un interval de 6 luni, în ţările membre ale spaţiului Schengen: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Finlanda, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Luxemburg, Islanda şi Danemarca.
Durata de şedere de până la 90 de zile poate fi realizată într-un singur stat sau în mai multe state Schengen.
Pot fi făcute mai multe călătorii într-un semestru, dar totalul zilelor de şedere nu trebuie să depăşească 90 de zile, socotite de la data primei intrări în spaţiul Schengen.

3. Depăşirea termenului de şedere de 90 de zile (chiar şi cu o singură zi) atrage după sine interdicţia de a mai intra într-o ţară din spaţiul Schengen pentru o anumita perioadă. Această interdicţie se comunică şi autorităţilor române. Interdicţia de nepermitere a intrării în spaţiul Schengen se instituie şi împotriva persoanelor care au fost găsite pe teritoriul uneia din aceste ţări desfăşurând activităţi lucrative/muncă fără a deţine autorizaţii şi vize în acest sens.

4. După intrarea pe teritoriul unui stat parte la Acordul Schengen, cetăţenii români nu pot solicita autorităţilor locale obţinerea de vize pe termen lung, autorizaţii de muncă şi nici prelungirea vizelor obţinute anterior.

5. După intrarea pe teritoriul unui stat Schengen, cetăţenii români care nu sunt cazaţi în unităţi hoteliere au obligaţia de a-şi notifica prezenţa şi a se înregistra la autorităţile de poliţie locale în termen de 3 zile de la data intrării.

6. Cu privire la orice măsuri de interdicţie, ca şi cu privire la încălcări ale legilor statelor vizitate, aceste state transmit operativ, pe cale electronica, informări tuturor celorlalte state, inclusiv din spaţiul Schengen şi România, astfel încât acestea să poată lua imediat măsurile necesare.

Statele membre Schengen solicită îndeplinirea următoarelor condiţii de intrare în spaţiul respectiv:

* Paşaport valabil pentru încă cel puţin 6 luni de la data intrării, în spaţiu Schengen;
* Persoana să nu fie indezirabilă (să nu aibă interdicţie de intrare în vreuna din ţările membre Schengen);
* Asigurare medicală
Asigurarea medicală (de sănătate) se referă la asigurarea de asistenţă turistică prin care se acoperă riscul de asistenţă oferită persoanelor aflate în dificultate în cursul unor deplasări sau al unei absenţe de la domiciliu sau de la locul reşedinţei permanente;
* Asigurare auto de răspundere civilă (Cartea verde);
* Starea tehnică bună a autoturismului;

Pachet de servicii turistice. În cazul în care călătoria (individuală sau în grup) se efectuează cu servicii plătite printr-o agenţie de turism, trebuie prezentat, obligatoriu, în original, voucherul agenţiei documentul care confirmă plata şi rezervarea pachetului de servicii contractat cu agenţia de turism).

II. Verificări efectuate la ieşirea din ţară

La trecerea frontierei, cetăţeanul român trebuie să prezinte:

* Permisul de conducere (dacă circulă cu autovehicul);
* Paşaportul, valabil cel puţin 6 luni;
* Asigurarea medicală, care trebuie să acopere durata declarată a sejurului;
* O sumă minimă în valută.

Art. 1 – (1) Cetăţenii români care călătoresc în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state pentru care nu este necesară viza de intrare trebuie să prezinte la controlul de frontieră efectuat la ieşirea din ţară dovada deţinerii unei sume minime în valută.

(2) Cetăţenii români care călătoresc în statele aparţinând spaţiului Schengen, pentru care nu este necesară viza de intrare, trebuie să prezinte la controlul de frontieră efectuat la ieşirea din ţară şi documente care justifică scopul şi condiţiile şederii planificate.

(3) Suma minimă în valută pentru fiecare persoană se constituie dintr-o sumă fixă de 150 euro sau echivalent, care să acopere cheltuielile de transport până în ţara de destinaţie şi de întoarcere în România, şi dintr-o sumă corespunzătoare numărului de zile de şedere declarată.

(4) Cuantumul sumei minime în valută corespunzătoare numărului de zile de şedere este următorul:

* 20 euro sau echivalent, pentru fiecare zi de şedere declarată, dar nu mai puţin de 5 zile, în cazul călătoriei în fostele state socialiste pentru care nu este necesară viza de intrare, cu excepţia celor care au devenit membre ale Uniunii Europene;
* 30 euro sau echivalent, pentru fiecare zi de şedere declarată, dar nu mai puţin de 5 zile, în cazul călătoriei în statele din Uniunea Europeană şi în alte state pentru care nu este necesară viza de intrare.

(5) Dovada deţinerii sumei prevăzute la alin. (3) şi (4) se face prin una dintre următoarele forme:

* suma în valută efectivă, sub forma bancnotelor şi monedelor în circulaţie;
* cecuri de călătorie;
* carduri cu utilizare internaţională, însoţite de extras de cont eliberat cu cel mult 24 de ore înaintea prezentării la ieşirea din ţară;
* alte garanţii financiare cum sunt: scrisoare de garanţie sau angajament de sponsorizare, semnate de persoana care găzduieşte cetăţeanul român pe teritoriul statului de destinaţie şi autentificate conform legii statului respectiv; garanţia legală din partea unei bănci sau ordine de plată valabile, după caz.

(6) Sunt exceptate de la prezentarea sumei de 150 euro prevăzute la alin. (3) persoanele care la ieşirea din ţară fac dovada achitării integrale a cheltuielilor de transport până în ţara de destinaţie şi de întoarcere în România.

(7) Sunt exceptate de la prezentarea sumei prevăzute la alin. (4) persoanele care la ieşirea din ţară prezintă voucherul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c) pct. (iii) sau un alt document care atestă plata în avans a serviciilor structurilor de primire turistice din ţara de destinaţie.

Art. 2. – (1) Dovada scopului şi a condiţiilor şederii planificate se face, după caz, cu oricare dintre documentele următoare:

a) pentru călătorii în scop profesional:

i. certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care să ateste calitatea de comerciant; în cazul în care persoana care urmează să se deplaseze în străinătate are o altă calitate în cadrul societăţii decât cea care poate fi atestată prin certificat, se prezintă şi o împuternicire de reprezentare din partea societăţii respective sau a comerciantului;

ii. invitaţie din partea unei firme sau autorităţi la întruniri ori la manifestări în scop de afaceri, de serviciu sau legate de activitatea profesională desfăşurată;

iii. alte documente care atestă existenţa relaţiilor de afaceri sau a relaţiilor având legătură cu activitatea profesională desfăşurată;

iv. bilete de intrare la târguri şi congrese;

b) pentru călătorii în scop de studii sau alte forme de pregătire:

i. confirmarea de înscriere la o instituţie de învăţământ în scopul participării la pregătiri şi perfecţionări teoretice şi practice;

ii. carnetul de student şi certificatul de studii de la instituţiile de învăţământ;

c) pentru călătorii în scop turistic sau particular:

i. documente justificative de la structurile de primire turistice;

ii. confirmarea rezervării de servicii turistice de la structurile de primire turistice din ţara de destinaţie, inclusiv confirmări care privesc rezervări efectuate prin intermediul Internetului;

iii. voucher eliberat de o agenţie de turism licenţiată potrivit legii;

iv. invitaţie din partea unei persoane din străinătate care găzduieşte cetăţeanul român;

d) pentru călătorii în alte scopuri:

i. înscrieri, programe sau documente care să ateste faptul că persoana urmează a se deplasa pentru a se înscrie sau a participa la un concurs de admitere la o instituţie de învăţământ din străinătate;

ii. confirmări de participare, bilete de intrare sau chitanţe etc., pentru manifestări politice, ştiinţifice ori religioase, pe cât posibil cu indicarea unor detalii, cum ar fi numele instituţiei care invită sau durata şederii;

iii. documente care să ateste faptul că persoana se deplasează în străinătate pentru a participa la simpozioane, conferinţe, manifestări culturalsportive sau pentru a urma tratament medical ori îmbolnăvirea sau decesul unei rude stabilite în străinătate.

(2) Invitaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie însoţite de traducerea în limba română.

Art. 3. – Sunt exceptate de la obligaţia prezentării dovezii deţinerii sumelor prevăzute la art. 1 alin. (4) persoanele care deţin documentele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), lit. c) pct. (iv) şi lit. d) pct. (iii), din care să rezulte asigurarea financiară a călătoriei.

Art. 4. – (1) Se exceptează de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1 şi 2 următoarele categorii de persoane:

* minorul sub 14 ani, înscris în paşaportul părinţilor;
* minorul care se deplasează la rude sau la părintele/părinţii care lucrează ori care sunt stabiliţi în statul de destinaţie. În aceste situaţii se vor prezenta documente doveditoare;
* cetăţenii români care se deplasează în străinătate ca urmare a unui angajament de muncă, pe baza unui permis de muncă valabil pentru ţara de destinaţie, indiferent de durata deplasării;
* cetăţenii români care călătoresc în statele vecine în regim de mic trafic.

(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1 şi 2 cetăţenii români care prezintă la ieşirea din ţară următoarele documente:

* permis de şedere valabil, eliberat de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene;
* document oficial care atestă existenţa dreptului de şedere, precum şi, după caz, de tranzit pe teritoriul altor state decât cele membre ale Uniunii Europene, dacă urmează să călătorească direct pe teritoriul acelor state.

III. Norme de conduită pe teritoriul altor ţări

III.1. Ce trebuie ştiut:

* Adresa şi telefoanele Ambasadei României din ţara unde se călătoreşte;
* Principalele prevederi ale legislaţiei ţării de destinaţie şi de tranzit;
* Regulile aeroportuare şi vamale;
* Orarul mijloacelor de transport;
* Obiceiurile şi modelul cultural al ţării de destinaţie;
* Expresii uzuale în limba ţării respective şi a ţărilor de tranzit;
* Limbajul gestual, care diferă de la un continent la altul şi, de multe ori, de la o ţară la alta;
* Însemnele personalului autorităţii de stat şi ale mijloacelor tehnice din dotare;
* Semnalele vizuale utilizate de forţele de ordine din ţara respectivă
* Modul de utilizare a diferitelor servicii publice;
* Prognoza meteo pentru zona vizitată
* Interdicţiile privind introducerea unor anumite obiecte sau produse alimentare în ţările de tranzit, precum şi folosirea sau consumul acestora (de exemplu, în unele ţări există reguli stricte privind introducerea de ţigări şi alcool, precum şi comercializarea acestor produse);
* Valabilitatea permisului de conducere pentru perioada şi ţara în care te deplasezi;
* Regulile de circulaţie ale ţării respective.

III.2. Ce trebuie reţinut:

* Respectaţi legislaţia ţării în care vă aflaţi.
* Păstraţi toate documentele justificative ale cheltuielilor făcute;
* Aveţi grijă de actele proprii;
* Luaţi asupra dvs. numai strictul necesar şi doar banii de care aveţi nevoie;
* Depuneţi banii şi valorile în seiful hotelului;
* Păstraţi biletele de avion într-un loc sigur;
* Lăsaţi paşaportul în seiful hotelului şi reţineţi o fotocopie legalizată.

III.3. Ce nu trebuie făcut:

* Să nu treceţi graniţa în maşina altcuiva, pentru că nu ştiţi ce se află în ea;
* Să nu vă implicaţi în probleme legate de consumul şi traficul de droguri (în unele ţări există chiar pedeapsa cu moartea pentru astfel de fapte!);
* Să nu duceţi pachete peste graniţă pentru alte persoane, pentru că nu se ştie ce pot conţine.

III.4. Ce trebuie să ai la îndemână:

* Hărţi cu trasee rutiere, ghiduri turistice cuprinzând reţeaua hotelieră, obiective de vizitat, unităţi de asistenţă medicală, servicii publice;
* Medicamente de uz curent;
* Actele necesare deplasării, iar, unde este cazul, fotocopii ale acestora.

III.5. Circulaţia rutieră

Circulaţia rutieră obligă la respectarea cu stricteţe a reglementărilor prevăzute în convenţiile internaţionale în materie, la care România este parte, precum şi a unor reguli specifice.

Autorităţile statelor respective atenţionează cetăţenii străini asupra obligaţiilor, prin afişarea acestora la punctele de trecere a frontierei. În general, indicatoarele rutiere se referă la viteza maximă în localităţi, în afara acestora şi pe autostrăzi, portul centurii de siguranţă. Nu uitaţi de obligativitatea achitării taxei pentru drumuri!

Pe autostrăzi, circulaţia este supravegheată şi dirijată permanent prin instalaţii de tip portal, cu afişaj electronic al mesajelor. Nerespectarea indicaţiilor comunicate este sever şi prompt sancţionată de către poliţie.

Iată câteva dintre obligaţiile cu caracter general:

Cum trebuie să ne pregătim autovehiculul:

* să fie în perfectă stare de funcţionare;
* să nu prezinte scurgeri de ulei sau alte lichide de la subansamblele ori instalaţiile componente;
* să nu depăşească normele admisibile ale poluării chimice şi sonore ale mediului;
* să fie echipat cu anvelope cu adâncimea benzii de rulare de cel puţin 3 mm;
* să aibă în dotare trusa medicală de prim-ajutor şi dispozitivul reflectorizant pentru semnalizarea prezenţei în carosabil, în caz de defecţiune tehnică.

Ce trebuie să aibă în vedere conducătorul auto:

* Să posede asupra sa, în permanenţă:

o paşaportul;
o permisul de conducere, aflat în termenul de valabilitate;
o asigurarea auto internaţională de răspundere civilă (�Cartea verde”);
o certificatul de înmatriculare şi Cartea de identitate a vehiculului;
o asigurarea medicală internaţională.

* Să respecte întocmai semnalele şi dispoziţiile Poliţiei:

o să poarte centura de siguranţă şi să atragă atenţia celorlalţi ocupanţi asupra necesităţii de a o folosi;
o să se informeze permanent asupra limitei maxime de viteză admise şi să o respecte cu stricteţe. De exemplu:
- Ungaria: în localităţi 50 km/h; în afara localităţilor 80 km/h; pe autostradă 120 km/h;
- Austria: pe autostradă 130 km/h;
- Elveţia: pe autostradă 120 km/h.
Atenţionăm, în context, asupra severităţii sancţiunilor contravenţionale prevăzute în legislaţiile statelor menţionate, în cazul depăşirii cu mai mult de 20 km/h a limitelor stabilite!

* Să se informeze permanent asupra regimului taxelor de drum şi să aplice pe parbriz, după caz (în ţări precum Austria), vigneta care atestă plata acestora;Să circule cu luminile de întâlnire (faza scurtă) aprinse pe toată durata zilei în statele în care aceasta este obligatorie (ex.: Ungaria, ţările nordice etc.);
* Să pună în funcţiune luminile de avarie (intermitente), în situaţia în care ajunge o coloană auto care rulează cu viteză redusă, datorită blocării temporare a circulaţiei (de regulă, pe autostradă);
* Să dea dovadă de calm în situaţia în care circulaţia rutieră este blocată şi să respecte cu stricteţe indicaţiile comunicate pe portalurile de monitorizare a traficului;
* Să nu folosească pentru deplasare banda de urgenţă a autostrăzii, care este destinată exclusiv autovehiculelor Poliţiei, Salvării, altor forţe de intervenţie. Se exceptează, desigur, situaţiile de imobilizare a autovehiculelor din cauze tehnice, cazuri în care se va folosi telefonul de urgenţă amplasat în imediata apropiere a benzii de urgenţă, pentru a cere asistenţă tehnică necesară
* Să încheie, la plecare, o asigurare de călătorie.

III.6. Ce trebuie să ştim despre regimul armelor de foc ????

În conformitate cu prevederile Legii nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor, deţinerea şi, după caz, portul armelor şi muniţiilor de către persoane fizice sunt permise numai cu autorizaţia structurilor competente ale Ministerului de Interne pe a căror rază de competenţă domiciliază cei în cauză. Prin urmare, pentru a cumpăra o armă din alte state, cetăţeanul român trebuie, în primul rând, să posede autorizaţia pentru procurarea armei eliberată de organele abilitate din România. Totodată, se impune achiziţionarea armei de la un furnizor autorizat din ţara respectivă şi eliberarea documentelor de provenienţă. Pe baza acestora, la întoarcerea în ţară, Poliţia ia în evidenţă arma respectivă şi o înscrie în permisul de portarmă sau, după caz, eliberează permisul de portarmă, în situaţia inexistenţei sale.

IV. Recomandări pentru cazurile de forţă majoră

Pe timpul deplasării în străinătate pot surveni o serie de evenimente neprevăzute, cum ar fi:

IV.1. Accidente rutiere

În caz de accident uşor, completaţi, împreună cu cealaltă parte formularul tip pus la dispoziţie de societăţile locale de asigurări, privind producerea accidentului. Notaţi elementele de identificare ale celuilalt autovehicul implicat în accident şi mai ales ale societăţii de asigurare a acestuia şi ale şoferului. Dacă în urma accidentului sunt răniţi, chemaţi poliţia locală, după ce aţi acordat primul ajutor. Adresaţi-vă pentru sprijin partenerului societăţii române de asigurări din ţara respectivă care figurează pe Cartea verde.
Fiecare Poliţă de asigurare medicală emisă de o societate de asigurare autorizată din România are înscris pe ea un număr de telefon la care se răspunde 24 de ore din 24.
Apelaţi numărul de telefon înscris pe poliţă şi urmaţi toate îndrumările ce vă sunt adresate!
Păstraţi documentele de plată până la înapoierea în ţară unde le veţi prezenta societăţii de asigurare!

Atenţie!
Societatea de asigurări nu va rambursa decât cheltuielile justificate în legătură cu evenimentul asigurat.
Aşadar, păstraţi facturile şi notele de plată, în original, privind cheltuielile efectuate, cu specificarea serviciilor la care ai apelat, foaia de observaţie, cu menţiunile zilnice ale medicului, orice alte documente necesare pentru soluţio-narea cererii de restituire a banilor.

IV.2. Îmbolnăvire

Dacă un cetăţean român se îmbolnăveşte pe timpul călătoriei în străinătate, se poate interna în spital în baza asigurării de sănătate. În situaţia în care nu se face dovada unei asigurări de sănătate valabile, trebuie plătită spitalizarea, chiar dacă situaţia este una de urgenţă . Costul unei zile de spitalizare este destul de ridicat (circa 327 dolari/zi, în Austria).

IV.3. Deces

În cazul decesului unui cetăţean român, indiferent de cauză, autorităţile locale se ocupă de eliberarea Certificatului de deces şi informează Ambasada României. Pentru o eventuală repatriere a corpului neînsufleţit, trebuie să se apeleze la o firmă specializată autohtonă sau din ţara noastră. Firma în cauză se va ocupa de toate formalităţile, inclusiv de întocmirea documentelor de transport. În cazul în care rudele persoanei decedate nu dispun de banii necesari repatrierii, în state cum ar fi Austria, de exemplu, autorităţile din localitatea unde s-a produs decesul procedează la înhumarea/incinerarea din oficiu.

IV.4. Furtul, pierderea sau deteriorarea documentelor

Evenimentele de acest gen trebuie reclamate în cel mai scurt timp de la constatare, celui mai apropiat post de poliţie sau jandarmerie. Agentul constatator eliberează o dovadă din care rezultă că faptul reclamat a fost luat în evidenţă. Acest document este necesar la ambasadă, în eventualitatea solicitării unui paşaport consular, precum şi în ţară în vederea obţinerii altor documente. Trebuie reţinut că în multe ţări europene există asociaţii umanitare care pot acorda asistenţă la nevoie (hrană şi cazare până la întoarcerea în România).

V. TELEFOANE UTILE ÎN ROMÂNIA

Ministerul Administraţiei şi Internelor
Adresa: Strada Mihai Vodă nr. 6, sectorul 5, Bucureşti.
(Serviciul Relaţii cu Publicul, între orele 8 – 16);
314.10.50 (Linia deschisă a M.A.I., între orele 8 – 20).